În lipsa unor subiecte mai serioase, la care, însă, trebuie să muncești din greu (pentru documentare, deplasare etc.), redacțiile tv mainstream atacă, de mai multă vreme, teme submediocre, de mahala.
Reluarea, aproape în buclă, oră de oră, insinuant și obsedant, a aceluiași Nimic, bolânzește creierul privitorului ideal, adică fraierul care, zi de zi, se lasă fentat de cuvinte cheie („chiar acum”, „în exclusivitate”, „breaking news” „scene incredibile”, n-ați mai văzut până acum așa ceva”, și multe altele, pe care, cu siguranță, le-ați auzit și crezut).
Tabloidizarea, până la sufocare, a ecranului televizorului continuă. De ce? Pentru că face rating, ține privitorul anonim legat de canapea, iar publicitatea aduce bani. Cu cât sunt mai mulți fraieri care belesc felinarele la bălmăjelile, uneori agramate, ale celor din studio sau de pe meleagurile patriei, cu atât prețul pe minutul de publicitate crește.
Cam la asta asistăm, inclusiv acum! De ce m-ar interesa pe mine sau pe altul că un preot fustangiu, obsedat de mângâieri nemaritale (opa, ce expresie am ouat!), și-a făcut de cap prin lăcașul de cult? Să-l dea afară ăi care au acest drept, și gata! O simplă și singură știre acoperea subiectul. Sau, hai, două, una când s-a pornit cercetarea, probabil penală, iar cea de-a doua atunci când BOR-ul sau Parchetul, la nevoie, au un rezultat final.
Dar asta s-o cred eu și alții, puțini sau mulți! Flecăreala zilnică trebuie alimentată, ceas de ceas, cu nimicuri esențiale, furnizate, teatral, în pas de marș, cu stângul pe tobă, cu întrebări stupide, de tipul „Ați călcat în păcat?”, în timp ce „privitorul ideal”, așezat comod în fotoliu, se scarpină unde vrea el și-și zice, mulțumit: „Băii, ce i-a zis-o!”.
Circul mediatic continuă, tot mai multe cucoane apar din neant, convinse că mizerabilul de popă le-a făcut aia și/sau aia. Nici nu contează faptul că așa-zisele mângâieri și apropouri au avut loc (dacă au avut) cu multă vreme în urmă.
Și repet: De ce m-ar interesa pe mine toate amănuntele astea imunde, inutile și prostești?
Două vedete se caftesc pe domeniul public
Ca nu cumva să scape, dintr-o eroare de greșeală, indignării opiniei publice și a aparatelor de filmat, doi jmăcheri de București (el și ea) și-au mutat angoasele și nemulțumirile în stradă. Nu cad pe spate când aud o înjurătură, dar, chiar dacă, în mijlocul injuriei se interpune un bip, repetarea, pe ecranele tv, până la saturație, până la vomă, a lor, arată gradul de suburban la care s-a ajuns.
Un amic, mai din lumea literei coapte, îmi spunea: „- Astea-s căcaturi de alcov!”, dar, pentru că eu nu agreez asemenea cuvinte, protestez!
Propun calcularea vitezei de deplasare a pumnului/palmei date de el ei, sau ei lui, precum și gradul de periculozitate al unghiilor ascuțite, dacă există sau nu și dacă erau cauzatoare de moarte!
La urma urmei, nu mă/ne/vă obligă nimeni să vă uitați la măscăricii ăștia.
Așa e!
Paul IOAN