Schengen, o Fata morgana căzută din pod

Pentru că țările occidentale aveau nevoie de niște fraieri, de care să facă miștouri economice și nu numai, au binevoit să ne lase, pe noi și pe bulgari, să ocupăm niște scăunele de grădiniță, la masa bogaților de ei.

Iar liderii români nu i-au dezamăgit, s-au umilit și ne-au umilit, au acceptat orice măgărie emanată de mințile bolnave de la Bruxelles, fără măcar să crâcnescă.

Ne-am trezit că trebuie să facem orice spun mărimile Uniunii, să ne contorsionăm legile după indicațiile prețioase ale comisarilor europeni.

Nici Constituția României nu a scăpat de violul malagambiștilor respectivi, cedarea suveranității având adepți în chiar Parlament, Guvern și Președinție.

Spațiul Schengen, o structură ciudată, inexistentă în contractul prin care am aderat la UE, a devenit un filtru inexpugnabil pentru români, chiar dacă România a executat, pe banii săi, toate cerințele trecute în MCV.

Și, iată că, acum, după atâția ani, se reîncălzește ciorba aderării noastre la acest spațiu select. Nu (ne) spune, însă, nimeni, ce înseamnă, pentru noi, în noile realități europene și mondiale, această aderare. La ce vom mai renunța? Cât ne va costa? Ce câștig am mai avea?

Lozincile, bălmăjite printre măsele de către tot felul de “ieuropeniști”, nu țin loc de calcule, nu țin loc de evidențe. Fata morgana aderării plutește peste capetele noastre, lăsând dâre de întrebări nerostite în mințile noastre.

Căci, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă, dacă barosanii nu mai pot acum de dragul nostru, este evident faptul că nu pentru interesul nostru declară că ne vor, ci al lor.

Să fie legat acest demers de sintagma, lansată de curând, aceea cu solidaritatea?

E foarte posibil!

Paul IOAN