Domnului Profesor, cu dragoste

Mi-am încheiat, demult, legătura cu școala. Dintr-o întâmplare, fericită zic eu, am avut, în liceu, un colectiv să-i spun ideal. O gașcă de 36 de băieți și… două fete, ambele numite, de către noi, Nuți. Cei cinci ani (ultima promoție cu această durată) au trecut repede, atât de repede că n-am apucat să ne prindem că am lăsat copilăria în urmă, că am devenit adulți.

Desigur, fiecare dintre noi am avut simpatii, uneori reciproce, printre profesori. Asta depindea și de aptitudinile noastre, deseori extrașcolare. Eram, pe atunci, președintele unui cenaclu al elevilor, ”Panait Istrati”, așa că Zenaida Samsonic, profa de română, mi-a fost mentor și îndrumător. Și ea a plecat, între timp, pe drumul fără întoarcere, ca și majoritatea celorlalți profesori ai noștri, care încercau să ne facă oameni, să ne alegem profesiuni decente, să ”reușim în viață”.

Eram o clasă mai deosebită, cu participanți la diverse olimpiade. Marea majoritate a colegilor s-au realizat, astăzi sunt bunici și pensionari. În anii trecuți de la susținerea bacalaureatului, vreo 45, ne-am tot întâlnit, la început mai des, nu toți, dar destul de mulți, cu diverse ocazii, unele mai fericite, altele nu. Catalizatorul acestor întâlniri ne-a fost și ne este un coleg, căruia dirigintele nostru, simțind, probabil, că va pleca dintre noi, i-a înmânat ”caietul roșu”, spaima noastră de atunci, în care scrisese cam tot ce făcusem noi în cei cinci ani de liceu. La unii dintre noi mai mult, la alții mai puțin. La fiecare întâlnire, Giops, posesorul ”caietului”, ne citește, și acum, după decenii, câte ceva din ceea ce dirigu notase despre fiecare, desigur fapte rele, după caz, chiuluri, geamuri sparte, note mai proaste etc, etc. Râdem noi, dar în colțul ochilor apar mici boabe de lacrimi, pentru vremea când eram tineri, când eram toți (între timp, am rămas doar 30) plini de speranțe de viitor.

De ce scriu, acum, aceste rânduri? Pentru că m-a ”inspirat” greva profesorilor din aceste zile. Unii afirmă că sindicatele lor ar fi manipulate politic, că nu ar fi momentul să facă grevă. Aproape că nu mă interesează dacă e adevărat sau nu. Le datorez profesorilor mei de atunci prea mult respect, pentru a nu fi alături de dascălii de azi. Chiar dacă învățământul actual nu se mai ridică la standardele de atunci, cadrele didactice de acum merită măcar respectul nostru, al societății, pentru misiunea lor de luminare a minților copiilor și adolescenților.

Domnilor și doamnelor profesori, cu dragoste,

Fostul, demult, elev

Paul IOAN  

Sporadic, Petre Daea calcă prin scaieți

Petre Daea, ministrul Agriculturii: „Este vorba despre o verificare tehnică, ce să asigure pe de o parte că produsele care vin pe piaţă sunt curate şi evident cei care încalcă normele tehnologice, folosind substanţe nepermise, sunt monitorizaţi şi luat măsuri ca să nu mai primească subvenţii. Din fericire, sunt cazuri sporadice, iar controlul ne arată că fermierii respectă tehnologiile şi că pot să beneficieze de drepturile care li se cuvin. Au fost cazuri izolate care nu reflectă activitatea din acest domeniu. Caz izolat şi rămân izolate şi le izolăm din toate punctele de vedere şi asigurăm consumatorii români că produsele sunt sănătoase.”

Ia te uită, ia te uită! Daea s-a sucit din nou. După ce a tunat și a fulgerat pe subiectul otrăvirii legumelor cu substanțe toxice, ministrul agriculturii o lasă mai moale cu acuzele. Besensol a primit, probabil, vreun bobârnac de pe undeva și, gingaș la ORL, și-a modificat radical trăncănitoarea-i gândire. Sporadic, doar sporadic, nici nu se discută, câte un hapsân de fermier, dornic de averi sporadice, dar sigure, mai scapă, din eroare de greșeală și tremurare de mână, câteva picături de substanță toxică pe câte o tomată sau altă legumă.

Desigur, nimeni nu poate afirma faptul că TOȚI fermierii ar umbla cu pipeta sau seringa pe lângă legume. Ar fi nu numai exagerat, ar fi o mare măgărie!

Totuși, o întrebare stă spânzurată de rama solarului. Dacă obiceiul ”botezării” spre creștere rapidă a legumelor este doar sporadic, de ce, pe tarabe sau supermarketuri, un procent însemnat dintre acestea sunt verzi la interior și au un gust de fier, petrol sau ce-o mai fi? Pentru că nu este normal ca, uitând, să zicem, o roșie undeva, prin bucătărie, să nu-și schimbe nici forma, nici culoarea, nici gustul infect după mai multă vreme!?

Există, desigur, și explicația că legumele n-ar fi autohtone, că otrăvirea lor ar avea loc prin alte părți.

Daea, cu astea ce facem? Aha, le dăm la cap doar producătorilor de pe aici. E bine…

Paul IOAN

Na, na, na! Se treziră magistrații!

După ce, multă, prea multă vreme, am fost intoxicați, pe toate canalele media cu desființarea/reducerea/impozitarea etc., etc. ”pensiilor speciale”, de ajunsesem să luăm antivomitive, unii reprezentanți ai celei de-a treia puteri, cea judecătorească, încep să pună la punct situația creată de papagalii politici, strânși cu ușa de o marotă populistă. Un PNRR abscons și tembel, care a înlocuit orice program propriu de guvernare, e scos la înaintare, ori de câte ori câte un oarecare a încercat să arate realitatea.

Site-ul ”Lumea Justiției” a publicat, ieri, un text semnat de către judecătoarea Viorica Costiniu, președinte de onoare a AMR, pe care-l public și eu aici, fără a fi de acord sau nu cu el, întru rămânere în atenția și, eventual, conspectarea, de către zevzecii funcționali.

 

”Injustitie pentru Justitie

Nu suntem de acord cu marirea pensiilor cu indicele de inflatie. Asta nu este marire ci reflexia la proasta politica economica a guvernantilor de toate culorile.

Atingere la statutul judecatorului care este unitar activitate + pensionare si care presupune un statut material la nivelul demnitatii lui.

El ramane judecator si dupa pensionare.

Dintotdeauna juzii si procurorii si-au indeplinit obligatiile legale.

Marota cu lipsa de contributivitate este o minciuna.

Pana in 2004 fiecaruia i s-au retinut pe stat 25% pentru pensie, apoi pana in 1.01.2018 dupa cum a hotarat politicul pentru toti bugetarii, deci inclusiv pentru magistratura, un procent X s-a retinut pe stat magistratului si un procent s-a suportat din bugetul MJ(in cazul celorlalti al angajatorului).

Magistratii platesc impozite, nu sunt scutiti de nicio obligatie baneasca si nici nu primesc alte adausuri care se regasesc la alti bugetari.

Pana si ajutorul de inmormantare a fost scazut cu motivarea ca mortul a avut indemnizatie mare in viata!!! O magarie a sefului Casei Nationale de pensii, ma gandesc.

Asa ca nu exista nicio lipsa de contributivitate si deci nicio supraimpozitare discriminatorie DOAR pentru magistratura.

Sute de decizii de pensii vor fi puse in plata.

Se urmareste prabusirea sistemului judiciar, crearea de haos in justitie, razmerita.

Este inconstienta sa ataci Puterea judecatoreasca, sa o pui la mezat in piata publica a Vulgului care nu are educatie juridica, este manipulat si prostit pentru a-l indeparta de realele probleme grave prin care trece tara datorita celor care la putere/in opozitie fiind, sunt tari doar in discursuri in care nu spun nimic, vorbesc pentru ce vor face in viitor desi sunt sau au fost in mandat de ani de zile in care au facut mai nimic si au adus tara in derizoriu.

Nu mai exista mandrie, nu mai exista demnitate in fibra politicienilor care stau in genunchi in fata Inaltei Porti a Europei (s-a schimbat doar Poarta, obiceiurile samavolnice au ramas), nu misca in front pentru ca de sub fruntea ingusta a capului nu se mai gandeste pentru ca Bruxelles gandeste pentru el.

Dl Bolos e mandru de experienta lui de 15 ani in privinta fondurilor europene. Noi, nu.

Mesajele transmise public sunt parca stiri citite de pe prompter.

Nu intelegi nimic pentru ca nu spune nimic.

Oare cati dintre guvernanti din orice vremuri au citit Constitutia pe care o cinstira zilele trecute?!

Dupa cum se actioneaza, mai nimeni.

Cand cauti cai sa nu-ti pice legea la CCR inseamna ca umbli cu Necuratul in traista, cu oferte ori cu presiuni ori cu amenintari subintelese, sa-si aminteasca decidentii cine i-a pus in jilturi si cu ce menire.

In conditiile in care prezenta multora nu se justifica ca valoare si nivelul demnitatii unde s-a acces artificial nu prin cariera de exceptie, te poti gandi la orice pentru ca mintea romanului e sprintara.

Ca o lege sa fie constitutionala, ea trebuie sa respecte niste principii sacre. Doar atat.

Justitia este putere constitutionala, nu orice institutie bugetara pe care sa o pui in rand cu orice alt bugetar. Nu o spunem noi, ci toate documentele emanate de statul de drept, democratic, de institutiile europene, internationale de unde au izvorat tratate ratificate de Romania.

Siluirea statutului material al judecatorului este o fapta cu consecinte.

Nici macar nu este vreo justificare reala in afara vointei (s-a depasit intentia), politicului de a destructura puterea judecatoreasca pentru ca la un moment dat va veni si vremea socotelilor si a platilor.

O justitie puternica, consolidata, de sine statatoare, stapana pe ea, cu o magistratura cu experienta si profesionista este redutabila.

De aceea tot ce se incearca strategic si in aceste timpuri, inclusiv prin epurarea fortata, vizeaza specularea oricarei labilitati, vanitati, orgolii care sa-i subrezeasca increderea tuturor in justitie, in actul de dreptate.

Politicul a intrat cu bocancii in lumea justitiei, s-a dat in stamba pe sticla proferand injurii la adresa celor care o infaptuiesc, instigand la ura, dispret, desconsiderare.

Orice munca e importanta intr-o societate si multi lucreaza in varii domenii cu rangul lor de importanta.

Dar munca judecatorului o face un procent infim de persoane care au dat examene grele sa acceada la aceasta functie constitutionala, si tot parcursul activitatii a fost supus unor criterii drastice profesionale si unor interdictii, restrictii, retineri si incompatibilitati pe care nu le regasiti la altii, indiferent de treapta socio-economica pe care se afla.

Soarta, viata, bunurile oricui trebuie sa se afle in mainile judecatorului care se bucura de toate conditiile pretinse de statutul sau european, astfel incat respectat, cu mintea limpede, constiinta si experienta, sa slujeasca adevarul si sa faca dreptate.

Si judecatorul este OM.

De aceea, societatea TREBUIE, sa-i asigure un fundament temeinic pentru ca, spre deosebire de toti ceilalti, el sa-si domine rational slabiciunile omenesti care se regasesc in fiecare dintre noi, sa nu se lase impresionat de sensibilitati, emotii care i-ar putea denatura jdecata si in acelasi timp sa fie si uman si balanta sa se echilibreze corect, cat sta in puterea adevarului judiciar, atat pentru unii cat si pentru altii.

Nu asa stau lucrurile cu ministrii care se perinda pe la guvernare, altii de mai multe ori desi nu performantele ii recomanda ci probabil contributia la partid.

Nu asa stau lucrurile cu parlamentarii care sunt niste nume pe o lista, unde se mai strecoara si unii care au studiat la liceul sportiv nu pentru performante sportive ci sa performeze in apartenenta partidelor unde seful de grup da startul votului cum s-a decis la partid, iar tribuna parlamentara nu se reduce la dezbateri ci la huiduieli, limbaj licentios si excese vocale fara continut.

Neretroactivitatea legii consfiinteste constitutional ca legea isi produce efectele pentru viitor.

O lege nedreapta, discriminatorie, edictata pentru interese de grup si nicidecum generale este un produs rebut al statului care se coaguleaza tot mai mult, devenind dictatorial, eminamente politienesc si tot mai departe de un stat de drept, democratic dintr-o lume europeana aflata si ea la rascruce, cu lideri care cocheteaza cu penalul dar care dau recomandari, ordine si instructiuni pe masura ce le scad credibilitatea care nu-i mai recomanda ca repere.

Proiectul de lege a pensiilor ce se voteaza in Senat, la ordin si la coltul mesei nu a fost pus in discutie publica exact cum s-a facut si cu PNRR. Nicio diferenta.

Urmeaza fuguta, cu spinarea incovoiata, genunchii indoiti si cu capul plecat sa se ceara Bruxellesului, care nu are competente in domeniul de care discutam, blagoslovirea pentru niste bazaconii legislative. Tot jocul acesta de glezne este pentru BANI.

In primul rand pentru banii pe care in orice conditii, spre deosebire de tara, ii primeste dl Ghinea din al carui CV nu rezulta cam ce activitate utila patriei lui, a prestat.

Nu ne vindem tara, ne vindem concetatenii, ne vindem JUSTITIA, soldatii stimati de la Cuza pana acum pentru BANI cars de fapt provin tot de la NOI si care intr-un fel sau altul se intorc in Europa.

Fruntasii Neamului, au primit prima transa de 6 miliarde de euro de mai bine de 1 an si exista doar pe hartie un contract pentru 500000 euro.

A doua transa va veni dupa ce va fi ceruta.

A treia transa unde este si subiectul ce urmareste raderea, tunderea si frezeala romanilor se va da in totalitate sau partial dupa ce se primeste transa a doua si se va face cerere, urmata de evaluarea europeana…

Cale lunga drum de fier…

Dar ai nostrii ca brazii se grabesc….

De ce?

Ca inainte de toate vin ALEGERILE!

Intre timp, se fezandeaza si justitia, se pleaca pe capete pentru ca cei care muncesc in acest domeniu, trebuie sa fie saraci, umili, cu mana intinsa, la politicul scolarizat dupa ce s-au asezat in jilturi, ca sa aibe trecere, si miluiti o cariera intreaga, cat o viata de om, cu restrictii, interdictii, retineri si incompatibilitati, cu sanatatea in pioneze sa aibe parte de o scurta pensionare, sa nu fie costisitori, indiferent ca se prapadesc la 48 de ani ori la cateva luni de la pensionare cand descopera ca sunt purtatori de boli cu faze terminale.

Sa le punem cruce de pe acum!

Oricum, cu sau fara scoala, politicieni, jurnalisti, patroni, dascali, asa- zisi analisti politici pe care nu i-a analizat nimeni, se pricep la justitie cum se pricep si la medicina si fotbal.

Si nu am spus totul, pentru ca…

Inca se mai joaca turca in tarana…”

Deveselu. SCUTUL

Cassandrele chelboase și mâncărica de ciuperci atomice

Încep să-i înțeleg pe generalii televizioniști. Chemați de către posturile tv drept specialiști în ale războaielor, moșulicii, educați, în secolul trecut, la groapa cu nisip, dau în bâlbâială și trăncănesc nimicuri, pentru a nu spune vecinii de scară că s-au dus degeaba acolo.

Faptul că, în realitate, în Ucraina a avut și are loc un alt fel de război, învelit în mantia manipulării, pare să nu le afecteze iluziile războinice. Îi ajută, desigur, și cei care-i invită, formatul emisiunilor fiind simplu: ăia-s răi, ăilalți sunt buni.

Zburau, încă de la începutul confruntării, rachete, avioane, drone, bombe atomice, dintr-o parte în alta, desigur virtual, specialiștii făceau spume la gură, înfierând, cu mânie militară, într-o parte și hiperbolizând în alta.

Pe teren, lucrurile aveau alt drum. Totul a culminat, după cum știm, cu atacul Podului Crimeii. Cu toate că era evident faptul că rușii se vor răzbuna crunt, toată lumea era relaxată la sfârșitul săptămânii trecute.

Doar Cassandrele în uniformă de la noi preziceau atacuri cu bombe atomice, inclusiv pe teritoriul românesc (?!)

Răzbunarea rusească i-a uimit pe ucrainieni, i-a îngrozit, i-a adus la realitate. Valul de rachete a început să toace în chiar centrul Kievului. Populația civilă din Capitala Ucrainei a simțit din plin pumnul rusesc. Vai lor!

Pentru că nu poți fi indiferent, atunci când vezi clădiri distruse, oameni răniți sau morți.

Începe să nu mai conteze cine a început, cine ar fi vinovat de acest dezastru. Exagerările nu fac decât să înrăutățească situația, moderația fiind etichetată drept lașitate.

Nimeni nu vrea, însă, pace! Interese meschine de aiurea alimentează acest foc mortal.

Vehicolul războiului și-a pierdut frâna.

Paul IOAN

Lumea Justiției a intrat la bănuieli!

Monica Macovei, salvată de clopoțel?

“Auzim ca se incearca o manevra cu dosarul privind accidentul rutier in care a fost implicata ministresa Justitiei de trista amintire Monica Macovei (in urma caruia un motociclist a ajuns in coma). Mai exact, nu e deloc exclus ca dosarul sa fie preluat de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta. Asa, cum, de altfel, PICCJ-ul Gabrielei Scutea a preluat si alte cauze cu greutate – cum ar fi cea pe care tot PCA Constanta le-o deschisese denuntatorilor doctorului Lucian Duta.

Acum dumneavoastra ce credeti: daca dosarul Macovei va fi intr-adevar preluat la PICCJ de catre Scutea, in cat timp va fi inchis? Sau va faceti iluzii ca Parchetul General chiar isi va lua rolul in serios si va face ancheta?

In alta ordine de idei: aflam din informatii publice ca Monica Macovei ar fi refuzat sa se prezinte la audieri, motivand ca se afla in stare de soc. Va dati seama ce s-ar fi intamplat daca altcineva ar fi invocat un astfel de pretext? Cu mascatii l-ar fi luat pe sus!” (LuJu – Vorbe de fumoar)

Schengen, o Fata morgana căzută din pod

Pentru că țările occidentale aveau nevoie de niște fraieri, de care să facă miștouri economice și nu numai, au binevoit să ne lase, pe noi și pe bulgari, să ocupăm niște scăunele de grădiniță, la masa bogaților de ei.

Iar liderii români nu i-au dezamăgit, s-au umilit și ne-au umilit, au acceptat orice măgărie emanată de mințile bolnave de la Bruxelles, fără măcar să crâcnescă.

Ne-am trezit că trebuie să facem orice spun mărimile Uniunii, să ne contorsionăm legile după indicațiile prețioase ale comisarilor europeni.

Nici Constituția României nu a scăpat de violul malagambiștilor respectivi, cedarea suveranității având adepți în chiar Parlament, Guvern și Președinție.

Spațiul Schengen, o structură ciudată, inexistentă în contractul prin care am aderat la UE, a devenit un filtru inexpugnabil pentru români, chiar dacă România a executat, pe banii săi, toate cerințele trecute în MCV.

Și, iată că, acum, după atâția ani, se reîncălzește ciorba aderării noastre la acest spațiu select. Nu (ne) spune, însă, nimeni, ce înseamnă, pentru noi, în noile realități europene și mondiale, această aderare. La ce vom mai renunța? Cât ne va costa? Ce câștig am mai avea?

Lozincile, bălmăjite printre măsele de către tot felul de “ieuropeniști”, nu țin loc de calcule, nu țin loc de evidențe. Fata morgana aderării plutește peste capetele noastre, lăsând dâre de întrebări nerostite în mințile noastre.

Căci, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă, dacă barosanii nu mai pot acum de dragul nostru, este evident faptul că nu pentru interesul nostru declară că ne vor, ci al lor.

Să fie legat acest demers de sintagma, lansată de curând, aceea cu solidaritatea?

E foarte posibil!

Paul IOAN

De la Vaca Kobe, la Vaca Pute!

Ați intrat vreodată într-un staul? Pute, măi, frate, de-ți ia nasul din loc! Mirosul călduț ți se insinuează în haine, în piele, peste tot. Rumegatul vacilor produce un sunet adormitor, iar din când în când, da, vacile elimină un aer puturos, însoțit de resturi mai lichide sau nu.

Dacă asta ar fi tot, demenții care cică ne conduc ar avea dreptate să ne reorientăm gastronomic.

Dar… există un DAR enorm, o virgulă de aur într-o frază esențială.

Vaca nu a venit singură în gospodăria umanității. Așa au apărut laptele, brânza, untul, smântâna, iaurtul. Să mai amintesc imensitatea produselor alimentare, a mâncărilor ce derivă din ceea ce vaca ne face cadou pe mese? V-aș jigni inteligența.

Înainte de a se inventa alte mijloace de cărăușie și în lipsa unui cal, vaca a ajutat familia la muncile câmpului, dar și la mișcarea dintr-un loc în altul.

După sacrificarea vacii, pielea sa ne-a apărat de intemperii, iar canea sa ne-a bucurat papila gustativă.

Ei, da, vaca pute, polueeeaaază (!?), dar merită să existe, atâta timp cât vom exista și noi, umanitatea, să continue să ne dea de toate.

Dacă am ajuns să ne luptăm pentru existența vacii în viața noastră, e clar, cineva, acolo, undeva, e dement și-ar trebui cazat la balamuc!

Paul IOAN

Cuvântul care ucide!

Percival Mabasa, „cel mai recent dintr-o lungă listă de jurnalişti ucişi în Filipine”

Grupuri media și activiști pentru libertatea presei din Filipine au condamnat uciderea jurnalistului Percival Mabasa, care a fost împușcat mortal în apropierea casei sale din capitala țării. Profesionistul în vârstă de 63 de ani, care era cunoscut și sub numele de Percy Lapid, a fost ucis de doi atacatori pe o motocicletă, la poarta unui complex rezidențial din zona Las Pinas, din suburbia Manila, a anunţat poliția.

Într-o declarație, Uniunea Națională a Jurnaliștilor din Filipine a declarat că uciderea lui Mabasa a arătat că „jurnalismul rămâne o profesie periculoasă” în țară: „Faptul că incidentul a avut loc în Metro Manila arată cât de nerăbdători au fost făptașii și cum autoritățile nu au reușit să protejeze jurnaliștii, precum și cetățenii de rând, de vătămări”.

Potrivit aljazeera.com, Mabasa a fost un critic deschis al fostului președinte Rodrigo Duterte, precum și al politicilor și oficialilor din guvernul succesorului său, Ferdinand Marcos Jr. „Nu excludem posibilitatea ca asasinatul să aibă legătură cu munca victimei în mass-media”, a declarat șeful poliției locale, Jaime Santos, într-un comunicat.

Federația Internațională a Jurnaliștilor a condamnat, de asemenea, uciderea lui Mabasa și a cerut guvernului să investigheze cazul. „Este ultimul dintr-o lungă listă de jurnalişti ucişi în ţară”, arată organizația.

La rândul lor, Ambasadele Canadei și Olandei în Filipine au cerut guvernului să creeze un mediu sigur pentru jurnaliști, astfel încât aceștia să-și poată desfășura munca „fără teamă pentru viața și siguranța lor”. (redacția UZPR)

Școala de ocolici. Arta de a te învârti, cu grație, în jurul cozii

Undeva, poate prin păduri umbroase, cred că există o școală secretă, despre care au cunoștință doar inițiații. Să-i spunem Școala de Ocolici. Nu avem date despre existența ei, dar îi constatăm, zi de zi, rezultatele. Remarcabil este faptul că toți cursanții săi respectă, cu o strictețe aproape militară, cele predate și învățate.

Desigur că porțile acestei școli s-or fi deschis cu mai mult timp în urmă. Pe acolo or fi trecut numeroase generații de indivizi, care erau sau urmau să devină persoane publice, să intre în jocul Puterii, să gestioneze, eventual, averea țării.   

Fenomenul ocolirii a devenit mai pregnant odată cu intrarea PSD la guvernare, alături de PNL, UDMR și restul, prin trădarea, fără scrupule, a intereselor alegătorilor săi, așa cum a mai făcut-o și în alte ocazii.

Chiar dacă PSD dă impresia, falsă, că ar fi un fel de Opoziție în cadrul Puterii, totul este doar un joc de imagine.

Pentru că, prost să fii ca să nu te prinzi, în loc să impună setul de măsuri sociale și economice, de care populația are neapărată nevoie, în această perioadă tulbure, pesediștii, în deplin acord cu restul coaliției și al lui Klaus Iohannis, face figurație, încurcând, atunci când trebuie, parcursul legislativ al unor acte normative.

O adevărată lălăială de declarații contradictorii sufocă, de aceea, de exemplu, finalizarea măririi pensiilor (cu tot ce înseamnă această cerință), discuția pro sau contra unor procente nemaiavând un punct terminus și bulversând receptarea publică.

Învârtitul în jurul cozii a devenit, astfel, un joc național, iar noi, publicul spectator, nu mai înțelegem nimic.

Ceea ce se și dorește!

Paul IOAN